e toamnă iar....
scântei ale blândeței
printre frunze de nufăr...
un cântec de nai
alină pădurea...-
din negură, apare treptat
un strop de lumină.
capriciu la plecarea fratelui iubit
și
flori albastre de lobelia-
împrejmuind tristețea.
2
pentru a nu pustii clipa,
flori de susai
pe marginea drumului.
o pasăre
alungată de ger,
rătăcește la hotarele lumii-
soarele prin spini
abia se mai vede...
pod peste râul Hron
și
un dor după forme cristaline-
poetul-erou
Ion Şiugariu
3
locaș de odihnă
pe buza de lut
a luminii...
la porțile trecutului,
veghetorii
aprind candele.
decorat cu ordinul pobeda,
conferă lui stalin
ordinul mihai viteazul.
înfășurate medalii
într-un refuz de grațiere.
4
înfiorată privire
de un alint al iubirii-
întoarcere spre un dom al împăcării.
mergând
cu bunul păstor,
la izvoarele cu apă vie....
parfumul de salvie
și-o
ceașcă de ceai cald cu prietenii
ademenesc
pițigoii.
5
frunze uscate-
până la înviere, doar
câteva trepte de urcat.
într-un adagio pervertit,
vorbe usturătoare
zdruncină încrederea.
gând de călătorie...
pe sub meri,
crini de toamnă-
adierea unui zvon
de nuntă.
6
reflexia unei cugetări
în jocul culorilor..-
imn al speranței.
smulgând tăcerii
spinul răutății-
ca o revărsare, o priceasnă.
ardei iuți ornamentali
și-un
zbor de pescăruș-
orice zbucium,
dus e de vânt,
cât mai departe.
7
plictiseli de septembrie-
pe lac, umbre și
strigătul mut al raței leșești.
lâncezeli în visele
țesute cu-amăgiri-
afidele nu se tem de frig.
fluturi
printre
flori de celosia-
împreună cu Baba Tahir,
privim pe cei
ce te-au privit.
8
cedând trecerea-
prin iarba de pampas
fără grai vântul.
străzi tot mai pustii...
puterea, în haine aureolate,
transformă clipa într-un
clișeu funcțional.
un șervețel
și-o negociere
a sferelor de influență-
1945 Anul zero.
9
depărtate ecouri
împotrivă curentului-
fiecare metru parcurs, o înălțare.
adaptare cameleonică,
coechipierii-s executați;
prin era ultimei faceri,
noii revoluționari
duc torțele violenței.
fructe de păpălău
și
arca lui noe-
zbor spre tărâmurile
neatinse de orgoliu și ură.
10
tot mai sus
pe treptele sociale-
cerul, tot mai întunecat...
prin vârtejul întâmplărilor
uităm
să trăim ca oameni.
ochiul furtunii
și
mamuți readuși la viață-
manipularea emoțiilor.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Citind la rece, am ajustat conținutul poemului.
Adina, mulțumesc pentru popas, și comentariu.
Tuturor, o toamnă frumoasă, cu sănătate și împăcare!
Anisoara Iordache (autor)
joi, 21 octombrie 2021
Ce frumos omagiu adus poetului-erou! M-a uimit poemul deoarece chiar ieri am recitit din poeziile lui și căutam altele. Chiar mă întrebam dacă mai știe cineva de el.
Pentru complexitatea lirică, imagistică și tehnică... un mare Da din partea mea! Și mulțumesc! pentru că avem datoria de a nu-i uita!
Cu drag!
Am sesizat o literă lipsă într-un vers, dar nici nu mai contează!... :) :) :)
Adina Speranta
miercuri, 20 octombrie 2021