Care pe care:
...
Stau doar și gândesc ce ar fi fost dacă,
n-aș încărunți ci aș fi ca bradul,
bradul camaradul
Cu cetina-i verde întreaga lui viață
Pe păr și mustață, alb de promoroacă!
...
Fie-mi vremea-nscrisă
Pe cea din urmă fisă
Ce-mi pică arar. Dar și când îmi pică,
Mintea mea ridică prostiei altar!
...
Că-i atât de multă
Că prostul exultă cum că e stăpân,
Iar eu tac nu spun, că-n lumea ocultă
Care dezinvoltă prostie dezvoltă,
M-am născut român! Iar românii sunt,
Țineți-vă bine, prin hotărâri divine,
Poporul cel mai sfânt. De spun Aleluia
Nu-i convine-ăluia fără Dumnezeu
Și totuși vorbesc oricât mi-e de greu,
Însă spun, nu tac, deși-s conștient
Că-n veacul decadent, ținut de ocultă
E prostie multă. Dar mie nu mi-e teamă,
Să vorbesc într-una folosind româna,
Nebăgat în seamă!
...
Un singur român dacă mă citește
Și se dumirește, eu sunt împlinit,
Chiar de națiunea, a atins genunea
Și este la sfârșit!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.