Strecurându-mă printre ziduri dărăpănate
Pe lângă ușile unde femeile trase la față
Priveau cu ochii lor supți de foame,
Tulburat de umbrele mâinilor tremurânde,
Din înghesuiala dintre zidurile dărăpănate
Brusc m-am trezit la marginea orașului
În azurul detonant al lacului,
Valuri adânci irupând sub soare
Sub spuma de la țărmul arcuit;
Și în furtuna de pescăruși
Puzderie de aripi cenușii
De vintre albe zburând
Virând și rotindu-se nestingherite.
Traducere de Marin Mihalache
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.