Sunt doar douăzeci și patru de ore,
Într-o zi,
Pe care tu le umpli,
Cu fantezii,
Despre carnagiu, omoruri și anestezii,
Vise care se află in armonii, evidente,
Dar pustii,
Pentru mine se roagă masa,
Căci eu pot trăi și dupa cele ce veșnice,
M-or răpi,
Și în final voi fi un înger,
Sau oare voi fi?
Pe viața de aici am fost un monstru,
Plin de excese și aparențe,
Demolând acel “actor si artist trist”,
Sau oare o-i face parte din carnagiu,
Poate sunt eu demonul, ucigașul,
Cine suntem noi sau cine poate fi?
Totul cunoscut este,
Că sunt douăzeci și patru de ore într-o zi.
vezi mai multe poezii de: S.L. Yousef
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.