Cu turnuri crenelate,
ferstre argintate,
castelul înălţat pe coline,
mă duce cu gândul la tine...
Citeam poveşti şi poezii,
şi ne jucam cu alţi copii,
visam la feţi-frumoşi şi zmei,
trăiam emoţii pentru ei.
Însă, când anii au trecut,
visam să-mi furi un mic sărut...
Culegeam flori din pădure,
zmeură, frăguţe, mure,
te ascundeai de mine-n crâng
şi mă făceai uşor să plâng.
Strigam la tine să revii,
cărările-mi păreau pustii,
mă-nfiorau zgomote mici
era să calc peste furnici.
În ciripit de păsărele
veneai cu două bucheţele
şi îmi cereai pentu o floare,
să-ţi dau în schimb, o sărutare.
O, câte sărutări ţi-am dat
şi-n braţe tu mai legănat,
eram atât de fericiţi
cu inocenţă-nlănţuiţi.
Acum, când anii au trecut
şi ştim ce-nseamnă un sărut,
ne amintim cu duioşie
iubirea din copilărie.
Suntem maturi, dar uneori,
când soarele răsare-n zori,
vedem în apele celeste
castelul alb dintr-o poveste.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumoase versuri
gabriela
luni, 13 iulie 2015
Frumos, frumos...
felicia
luni, 13 iulie 2015
Frumos. Imi place.
stomff
luni, 13 iulie 2015
Semn de lectura placuta!
mihai
duminică, 12 iulie 2015