Cât de tandră ești, iubire!
Nicicând n-aș fi bănuit, iubire,
Că fără tine viața-i seacă,
Nu tu dragoste, nu tu simțire,
Totul plutește și se îneacă.
Căutăm în taină, nu răscolim,
Printre momentele trăite-n doi,
Nu cedăm, căci o viață ne dorim...
Ca după secetă să vină ploi.
Mi-am pierdut controlul, din iubire,
Sunt vrăjit de tine, pasiune,
De m-aș trezi din vis-n fericire
Aș crede în tine ca-n minune.
Îți gust spontan roua de pe buze,
Clocotește sângele-n artere,
Nu am măsură, și nu am scuze
Să ignor poftirea, ce îmi cere...
Te-aș fereca în mine, omenesc,
Să îți sorb aroma din privire,
Din ce în ce mai mult eu te doresc,
Și văd, cât de tandră ești iubire!
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.