Niciodată nu se stinge astă vară,
Umbra bombei se-apropie iară.
Fără zorii ce-odată-au fost,
Vom trăi sub pământ la adăpost.
Coborâm mai adânc în pământ,
Stalactite și adiere de vânt.
Omul doarme, tot ce-a fost se închide,
Ochii limpezi cad în umbre solide.
Pe pământ pașii grei calcă tare,
Milioane de umbre spre raiul sub soare.
Porți de plumb ce nu pot fi trecute,
Îți mai rămân doar lacrimi pierdute.
Sub pământ e un gust de rugină,
Idei de naftalină-n lumină.
N-am pierit din progres sau dreptate,
Doar din setea de visuri uitate.
Coborâm mai adânc în pământ,
Stalactite și vise de vânt.
Omul doarme, tot ce-a fost se închide,
Ochii limpezi cad în umbre solide.
Vom trăi sub pământ… în catacombe…
vezi mai multe poezii de: Velaurius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.