Câți oare peste ani?
...
Cu privirile pierdute-n depărtare,
Atâtea mame așteaptă în pridvor
Așteptând uscându-se de dor,
Feciorii din războiul în care-o lume moare!
...
Războiul ăsta nu e războiul lor
N-au dorit ei să fie moarte și oroare,
Ei sunt creștini și nu vor răzbunare,
Nu ei au vrut războiul în care-atâția mor!
...
Se va umple lumea de morți și de morminte
Cruci albe vor marca gropile cu eroi,
Câți oare peste ani își vor aduce-aminte
...
De tinerii ce mor în sânge și noroi,
De mame ce privesc mormintele lor sfinte
Și de atâta plâns, au ochi uscați și goi?
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.