Tu Veronică, pană de înger,
Ce-n ochi îmi erai, lumină și dor,
Privește nebunul, privește cum mor
Și-n jur prieteni, îmi cântă prohodul
Femeie privește, un om te-a iubit
Și-n condei, ți-a dăruit nemurirea,
Când soldații îți sorbeau iubirea,
Oare unde, femeie, eu am greșit?
Mercurul mă minte, creându-mi confuzii,
Iar zilele trec ca bătrânii pe drum,
Puterea mă lasă, să scriu sau să spun,
Că iubirea de tine, mi-a fost doar iluzii.
Mă sting, mă duc, mă așteaptă și cerul,
Criminalii mă laudă, apoi mă îngroapă,
Petrecându-mă lăcrimând până la groapă,
Mărturisește iubito, ai lăcrimat?
Versurile-mi udă, cu lacrimi, domnițe
Dar ce rost mai are, acum să le știu,
Eu te-am iubit cât am fost viu,
În somn te iubesc, dincolo de moarte!
vezi mai multe poezii de: AlinD
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nevoia de- a iubi....cu toții o cunoaștem! Și ar trebui să iubim tot timpul. Orice, de la om la pom, de la copil la bătrân si de la Dumnezeu la natură. Noi suntem iubire și ca să fim noi trebuie să iubim! Iubiți dragilor, iubiți orice și oricând!
Ina M.
luni, 09 decembrie 2019
Aș dori să restabilesc adevărul, dar nu insist dacă nu se ține cont de el. Veronica l-a iubit cu adevărat, la 50 de zile exact după moartea lui, s-a sinucis la Văratic, cu arsenic. Nu e o moarte ușoară, zic eu.
Bărfele despre ea și Caragiale erau zvonuri iscate de acesta și Maiorescu pentru a împiedica planificata căsătorie dintre cei doi, fapt realizat dealtfel, de două ori!
Maiorescu a fost cel care a pus la cale internarea, cel care nu a dorit ca Emin să se căsătorească cu Veronica. Îl voia singur, trist, ba chiar nu îi dădea suficienți bani pentru poezii, tocmai pentru a scrie.
În ziua morții lui, Veronica s-a trezit într-o stare de agitație inexplicabilă și a scris o poezie (premoniție), poate cea mai frumoasă din cele scrise de ea. Din păcate, ca poetă nu a excelat, dar la vremea aceea, când cei mai mulți nici să scrie nu știau, ea era poetă. Abia mai târziu, în cursul aceleiași zile, a aflat că Eminescu murise.
Veronica nu a fost respinsă doar de Maiorescu, ci și de sora poetului, Aglae, care era total împotriva căsătoriei lor, poate dintr-un sentiment de posesiune, mai degrabă.
Iată câte obstacole au fost. Mai mult, în scrisorile dintre cei doi, ea îi reproșa des că îi scrie rar și el se tot scuza... Într-una din ele, găsim o mărturisire șocantă. Poetul îi spune că de fapt el iubește pentru nevoia de a iubi... acea nevoie de iubire creatoare...
Cu drag!
Adina Speranta
luni, 09 decembrie 2019