Catrene - Florica Ghigeanu
Poezie adăugată de: FloricaGhigeanu

    marţi, 23 februarie 2016

Așteptam geana soarelui să trezească zorii
Să coboare roua din lumina dumnezeirii,
Să simt căldura ce țese vraja peste fire
Și să-mi trezesc iubita. Mare încântare!
***
Doi tineri veneau dimineața pe faleză în fața debarcaderului.
Nu se cunoșteau, nu-și vorbeau. Urmăreau forfota bâlciului.
De-a lungul anilor s-au întâlnit pe aceeași bancă în liniște.
Tăcerea este de înțeles. Dureros dialog între minți elevate.
***
În viață nu este mereu primăvară
Anotimpurile au și toamnă și iarnă.
Când te plimbi pașnic prin grădina raiului
Iubirea trece și prin arșița iadului.
***
Cine n-a trăit prima dragoste când inima bate cu putere
Când cu pleoapele lăsate simți privirea ochilor seducători,
Iar pe chip se împrăștie zâmbete și emoții necontrolate?
Există un abis al poeziei, bine tăinuit, la tineri și bătrâni.
***
Este minunat darul divin dăruit nouă – viața.
Aici pulsează în sanctuarul sufletului – inima.
Un duh perfid al crimei perfecte rămâne – Iuda.
Ura și iubirea vor guverna mereu destinele.



vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Și eu vă mulțumesc.

Atât de multe izvoare sunt pe lume, Doamne!
Dar eu am băut din cel mai rău dintre toate.
Ura și calomnia sunt izvoare nesecate,
Schimbându-și cursul aruncă stropi în celelalte.
FloricaGhigeanu (autor)
vineri, 18 martie 2016


Interesante catrenele, Dumnezeirii cred că trebuie scris cu literă mare, doar exprimă Divinul ce e unic.
Mulțumesc, doamnă!
ALapis
joi, 25 februarie 2016