Viclenia și imoralitatea au făcut casă bună,
Spinii minciunii au fost vehiculați delicat.
Acum știu de ce raiul pustiu o să rămână,
Iar adevărul, ca un păcat, va fi greu de suportat.
***
Adâncă e durerea, sinistrul e strigătul.
În pustiul vieţii răspunde doar ecoul.
Iubirea absolută include şi durere,
Dar omul tot speră la dulcea revedere.
***
Am văzut în urma unui cortegiu funerar un bătrân disperat.
În urmă păşea gânditor, senin şi paşnic un alt bărbat.
Desigur, omul pios îşi găsise răspunsul la enigmele vieţii.
Ce contrast uimitor! Chiar dacă parcurgem aceeaşi cale cu toţii...
***
Mă văd suspendat deasupra unui hău,
Dedesubt există raiul și iadul. Știu!
În ce parte s-o apuc? Nehotărât am fost mereu,
Pentru fiecare hotărăște Bunul Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.