Orășenilor le plac banii și poveștile de aventuri.
Ei nu sunt interesați de cavalereștile epopei.
Oamenii din popor râd zgomotos și plâng serios.
În fața cataclismului s-au unit. N-au avut de ales.
***
Mereu a visat să ajungă un bun vânător,
Dar cu greu a prins o dată un fazan orb.
Adesea admira priveliștea cerului înstelat
Dând libertate gândului spre înalt.
***
Dragostea la vârstă înaintată nu este ca una oarecare.
Ei au fost înnobilați cu bijuteriile învățăturii rafinate.
Au cunoscut diferența dintre religie, magie și spiritualitate.
Odiseea lor o vor asculta strănepoții cu inocență și candoare.
***
Ce faptă bună poate șterge răul pe care l-am făcut?
Nu-mi întoarce spatele, te-am supărat și sincer regret.
Privighetoarea nu va înceta să cânte sub lumina iubirii.
Ești prețioasă, aștept să mă ierți, să dai totul uitării.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.