La umbra unui stejar falnic, desfrunzit,
Se odihnea asudat un călugăr trudit.
Își vorbea în barba rară cu glasul răgușit:
Cu traista pe umăr și cu Duhul Sfânt am fost fericit.
***
Predicatorul condamnă frivolitatea, altul o glorifică.
Tu admiră poezia ca pe o arhitectură rafinată.
Nu privi umanitatea ca pe o lume de clovni, urâtă
Gândul trebuie să se înalţe în lumina feerică.
***
Revederea i-a trezit sentimente de mult uitate.
Lipsa de loialitate i-a zdruncinat încrederea în dragoste.
Ce păcat a comis de-a fost pedepsit să iubească?
Să răspundă îi mai trebuie evident încă o viaţă.
***
Stejar singuratic, loc de pace creatoare,
Adăpost pentru cuget liber și poeme.
Dezmierdat de parfumul florilor sălbatice
Eram mai mulțumit decât un rege.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.