De ce să reflectez la ce-a fost ieri, la ce va fi mâine?
De ce în eul meu persistă strania amintire?
E prea târziu să mai aştept un strop de mulţumire.
Sunt legănat în umbră şi lumină.
***
În aer pluteşte a dragostei mireasmă,
Luminile din ochii lor fascinează.
Nu e simplă iubirea mare, e foarte rară,
Fericirea deplină e să fim împreună.
***
Îi erau permise căile de acces ale sensibilităţii,
A ignorat capcanele trecutului, era maestrul iubirii,
A ştiut să preţuiască lumina unei minţi tihnite
Şi realitatea marilor iubiri, adesea tăinuite.
***
A trecut dificila perioadă a adolescenţei
Cu jocuri ştrengăreşti, poezii şi multe iluzii.
Ca tânăr am plâns şi am îndurat obstacole.
Greu a fost când am simţit povara iubirii adevărate.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.