Catrene
...
Îl ascult și constat fără regrete
Că are creier lisă, fără niciun rid
Lipsit de relief, l-aș pune pe perete,
Dar prefer să-l văd lipit de zid!
...
Acum e și doctor, tot este la modă
Până mai ieri fusese ofițer,
Ce-o mai fi acum, nu știe nici el,
Însă de umblat, umblă precum vodă!
...
La școală, ca la școală, repetent,
Acasă, ca acasă, certuri, palme
Dar vocea mamei șopti printre sudalme:
Cu puțin noroc, ajunge-n parlament!
...
Când pe escroci îi votează proștii
Și-ntrebi o băbuță de ce îi votează,
Ea te privește lung, apoi oftează
Și spune sfătos: lasă, că-i de-ai noștri!
...
Românul n-a fost hoț dintotdeauna,
El, ca tot omul, s-a născut cinstit,
Dar, să nu i se atrofieze mâna,
Chiar de nu vrea să fure,-a trebuit!
...
Se mai găsește în român gena trădării,
Deși-a răbdat și n-a vrut să trădeze,
Chiar când a-nceput dușmanul să-l tenteze,
Românul a ajuns la capătul răbdării!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.