Catrenele unei nopți de iarnă
...
Ne naștem secularizați
Într-un veac alienant,
De conștiință amputați,
Praf în vânt și vid în neant!
...
Ce sunt eu? șoimul întreabă,
Săgetând înariparea,
Spuma valurilor albă?
Norul care-atinge marea?
...
Am văzut ieri o albină,
Rătăcită prin trifoi,
Căra o tonă de lumină
S-o-ndulcească pentru noi!
...
Într-o frumoasă noapte-albastră
Mi-ai făcut un semn cu mâna:
Privește-acuma pe fereastră
Să vezi cum ne privește luna!
...
Cine ești? M-ai întrebat
Cu glasul dulce și suav,
Sunt cel ce te-a căutat
Născut pentru a-ți fi sclav!
...
Și unde mergem noi acum?
M-ai întrebat,cu glasul blând,
Mergem să vedem căzând,
Parfumul florii de salcâm!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.