Ce credeți voi?
...
Ce credeți voi, că mintea asta-i goală?
Mi-ar fi rușine de-atâta goliciune,
Dar uneori când tace, se-nfioară
De ce și câte ar mai avea a spune
Știind că-n voi soarele apune!
...
Ce credeți voi, că ochii ăștia-s orbi?
Mi-ar fi rușine de-atâta nevedere,
Ei au văzut de mult că sunteți robi
Aceluiași motiv de decădere:
Foamea de bani, putere și plăcere!
...
Ce credeți voi, că gura asta-i mută?
N-ați vrea s-o auziți cum povestește,
Ce-i cere mintea să spună când ascultă
Sufletul în voi cum se jelește,
De patimile voastre strâns ca-n clește!
Ce credeți voi că aste urechi n-aud?
Greșiți profund, căci am auzul fin,
Nu-s idiot, nici mut, nici orb nici surd,
De voi mi-e milă înțelegând deplin,
Că bogăția voastră înseamnă-așa puțin!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.