Ce e omul?
...
Ce-i omul? Biată frunză călătoare
Smulsă de-o pală de vânt,
Când timpul poartă către zare,
Viața, clipă trecătoare
Și-o îngroapă în pământ!
...
Lut fugar cu-a sale forme
De amforă, ce din vechime
Ți-ne-ntrânsa prospețime
De parfumuri și arome!
...
Împletitură de dorință,
Putere și neputință,
Fir de gând pierdut în neant,
Câmp lucrat spre-nsămânțare,
Când roditor, când dezolant,
Între păcat și elocință,
Ăsta-i omul, biată frunză călătoare!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.