Ce toamnă e!
Se sparge ziua-n cioburi
și zarea nici nu știu
cum pot să o descriu...
o pupăză prin scorburi?
Glumesc și eu; doar peste
munții Apuseni,
trăiesc în case pământeni
iar capre sus pe creste.
Sub nori, un verde crud
aduce stele albe,
lucind ca niște nalbe,
toate dintr-un nud.
Ce toamnă e! Desculță,
cu părul despletit,
pe munți s-a năpustit
și-adună în căruță
și mere coapte, roșii,
și pere cu dulceață,
și cum e ea, glumeață
atâță mâncăcioșii!
Ce să mai spun acum?
A-ngălbenit pădurea,
se-aude-n deal securea,
pe coșuri iese fum...
Doar seara asta pare
că n-are vindecare,
și nu știu cum să spun...
miroase și-a magiun!
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.