aproape ca o călimară
cu real, cu vis?...
cu petale de apă, cu petale
de cireș și cais
un bob de timp ține o violă
și ea cântă singură
nu vă speriați, domnișoară
când vă spune sunt ploaia
care va cădea curând
mai bine vă luați o umbrelă
și vă grăbiți sub o streașină
nu va fi glumă când va cădea
ai curs undeva cuvânt următor
dar nu-i nimic
o să mă-mpiedic de tine sigur
și te vei așeza apoi în vers
cum cifrele în jocul sudoku
dând poeziei iluzia de întreg
și un sens poate de cercel, de infinit
ori numai clipă, minut
părere, gata, a trecut...
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.