CEAŢA
Se repede voios în curte Stanley Kid,
E o dimineaţă foarte, foarte ceţoasă;
Işi strigă agitat fraţii gemeni la masă,
Oriîncotro se întoarce, se loveşte de-un zid.
Ar vrea lemne să spargă, să le poarte în casă,
Pretutindeni în jur, totul este fluid;
Parcă hăuri de vid împrejur se deschid ...
Ar vrea boul s-adape, însă ceaţa nu-l lasă.
Consternat simte ceaţa, cum treptat îi pătrunde
Prin inimă, prin suflet, prin vertebre, prin faţă:
Nu mai ştie exact dacă este şi unde .
Iată-n ceaţă un grup întrebând de biseric ...
El arată cărarea, cu braţe lungi, de ceaţă,
Şi ei trec în alt sens, bâjbâind întuneric.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.