Cercul Vieții - Ioan Daniel
Poezie adăugată de: Ioan Daniel

    joi, 12 noiembrie 2015

Doar o cioară
pe afară
ca ieșită azi din minți
strigă-zbiară
pe când vântu-naripat
de totu a încetat
toate crengile de frunze goale
să le mângâie ușor



soarele
iar ne surâde
și cu razele-i
ne prinde
să-nțelegem azi cu toții realitatea
ce ne schimbă
adsea partea
și în simțuri
și-n priviri

dar
și cioara
a plecat
și liniștea ne-a lăsat
pe toți să ne prindă-n cercul ei
cu mâna ca să o iei
până-n suflet

toate sunt
aici izvoare
de reflecții
în Ardeal
cu atenție și îndelung să privești în depărtare
la mulțimea de concepții
de pe-al
sufletului mal
viața
însuți tu profund s-o nțelegi
și
izvoru să-i alegi
căci el este
doar Hristos
El
Lumina și Viața
12-11-2015 Mănăștur Cluj



vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.