Neînsemnat şi fără de putere,
La colţ de stradă stătea un copil.
N-avea curaj de la oameni, a cere
Doar un bănuţ... şi îi privea umil...
Avea doi frăţiori cu el,acasă,
Şi nici ei nu erau mai mari ca el,
Dar foamea nu-l lăsa să stea în casă
Ca să îi vadă cum plâng ei, la fel,
Când masa este mereu, mereu goală,
Iar bani.. şi-acei puţini s-au terminat
Şi cel mai mic din ei, avea o boală
Cu tratament lung, mereu cumpărat...
Iar mama.. se trudea şi zi şi noapte
S-aducă pâinea.. căci erau sărmani
De când tatăl lor a plecat departe,
Şi nu le-a lăsat nici măcar doi bani
Privea îngândurat la toţi cei care,
Treceau nepăsători prin faţa lui
Şi se-ntreba: niciunul milă n-are,
Să dea doar un bănuţ copilului?
Sau să-l întrebe unde-i este casa
De are mamă, tată... sau chiar fraţi...
Dacă le-a fost vreodată plină masa,
Şi să-i privească ochii disperaţi...
Şi nu ştia nici colţ de pâine-a cere,
Doar asculta-n tăcere al lor paşi,
În sufletul lui simţea iar durere
Când se gândea la fraţii lui, rămaşi...
S-aştepte.. căci el le-a promis mâncare
Şi dulciuri.. şi bomboane.. jucării..
Dar ce să facă Doamne-acuma, oare
Să ia.. de unde-aceste bucurii?
De unde Doamne, şi-aceasta minune,
Când masa-i goală şi-i foame, mereu?
Ştia atât... la orice rugăciune,
Raspunde-ntotdeauna Dumnezeu...
Cu mâinile în rugă-mpreunate
Cu lacrimi şiroind pe-l său obraz
El se ruga.. ştiind că Domnul poate!
Doar El ca să-l mai scape din necaz...
Şi cu ce dor strigă acum. spre Domnul
Spunând că-i foame.. si e obosit...
Dar dintr-odată, se trezi din somnul
Adânc, în care el a adormit..
Dar cum se poate? el..? el,cerşetorul,
La colţ de stradă s-aştepte umil,
Când masa-i plină...? Dar Învăţătorul
Acel ce îl ştia de mic copil,
A vrut ca să-l înveţe dărnicia
Şi mila şi iubirea pentru fraţi...
De vrea să poarte-n suflet, bucuria
Şi-n cer să şadă lângă cei bogaţi
-"Vezi tu copile? Când la colţ de stradă
Tu întâlneşti un om al nimănui,
Te-apleacă lângă el.. fără zăbavă
Ascultă-i şi, durerea omului...
Împarte cu el tot... a ta mâncare
Căci tot ce faci, te vede Dumnezeu,
Şi nu te uita doar la-nfăţişare:
Că-n cerşetor, de multe ori sunt Eu!"
23.09.2015
Daniela Banita
vezi mai multe poezii de: danab
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
am corectat titlul..asa este..
ai dreptate,d-le Aurel..multumesc!
danab (autor)
miercuri, 20 aprilie 2016
multumesc frumos pentru cuvintele voastre....
fiti binecuvantati!
cu drag....cu pretuire...
danab (autor)
luni, 14 decembrie 2015
Foarte frumoasă poezia, Dana, Un tablou al copiilor singuri și necăjiți, România e țara necăjiților.
Ai tastat greșit în titlu pune e nu ă.
Cu drag.
ALapis
marți, 29 septembrie 2015
Un scenariu extraordinar de bine ales ca pretext pentru reflectarea unei realitati crunte! Cu mare arta ai atins un subiect delicat...
andreionthepoetry
sâmbătă, 26 septembrie 2015
Ufff, Dana, bine că a fost doar vis ! Dar câți sunt care trăiesc acest coșmar zilnic, într o realitate crudă, cumplit de dureroasă...
Nici nu știu cum să o spun...e un paradox dacă zic frumoasă ? Pentru că ai reușit(când nu o faci ? ) să redai atât de frumos această poveste...
Cu drag, Dana, cu mare drag
mirimirela
sâmbătă, 26 septembrie 2015
E cumplit Dana, ca exista copii care traiesc o astfel de tragica realitate. AI reflectat-o bine, si ai lasat si loc pentru speranta nascuta din bunatatea crestina.
De aceea il apreciez pe cel pe care il numim Invatatorul, pentru ca ne invata, si iar ne invata, sa fim umani.
Aprecierile mele!
roxana.c
vineri, 25 septembrie 2015
Ti-am citit poezia deja de doua ori... Sensibilă poveste..
Imi amintește de romanul lui Victor hugo: mizerabili"
Poeziile tale sunt ca niște povesti, curg de la un capăt la altul fara ezitări..
Parca pictezi peisaje din povesti prin versuri...
Foarte frumoasa poezie.. O să mai revin la ea incurand :)
Te pretuiesc...
Cu drag!
M Horlaci
vineri, 25 septembrie 2015
Ingrozitor de reala povestea ta versificata. Este o pilda pe care nepotiimei au priit- cand i-am dus sa viziteze asezamantul de la Valea Plopilr din Prahovaunde un preot daruit cu mai mult har decat oricine , a luat in ingrijire o multime de orfani si batrani fara posibilitati de a se intretine. Lectia le-a folosit pentru ca acum , oricnad au ceva in plus se gandesc sa stranga pentru copiii sarmani. Si e minunat sa ii aud . Si tu esti minunata Dana, multumesc!
stomff
vineri, 25 septembrie 2015