CERUL MEU - vindiana
Poezie adăugată de: vindiana

    vineri, 13 noiembrie 2015

Mă doare cerul ce se-agaţă uneori
Cu disperare-n colţuri reci de meteori,
E inutil să-ncerc, doar să-l ating,
Temându-mă că, din iubire, am să-l sting,

Nerăbdatoare şi stângace precum sunt,
Am să rodesc ȋn bezna sa lângă cuvânt,
Şi-am să-i ȋngheţ promisiunile pe-o stea,
Să mă salvez de inălţimea sa când va cădea,

Căci astăzi ard podelele pe care stau,
Strivită de emoţiile ce mă dau
Cu-atâta uşurinţă pradă, lui –
Ibovnic cer pe care nu-ndrăznesc să-l sui…



vezi mai multe poezii de: vindiana




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

ai mesaj frumos...dar vreau sa vii cu forţa, mai mare forţă....

Tu poţi...simt asta, şi te voi urmării pas cu pas...

aici timidă calci si nu cred că '' ibovnicul'' este de vină...

Consideratie..
CRITICUL BLIND
vineri, 13 noiembrie 2015


Frumoasă şi specială poezia iar prima strofa îmi este cea mai aproape de suflet!
Sanda
vineri, 13 noiembrie 2015


Superb ultimul vers :). Am trecut cu mult drag pe aici...
casandra
vineri, 13 noiembrie 2015


Interesanta idee. Felicitari!
florianruse
vineri, 13 noiembrie 2015


Ma inclin cu profund respect pentru versurile frumoase de mai sus!
dorin
vineri, 13 noiembrie 2015