Mâine si iar mâine; si de mâine, mâine;
Astazi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel si bogatul: Toata omenirea
Crede si asteapta mâine-ntr-ajutor!
Dar ast mâine oara când se ispraveste?
O, ce ratacire! Mâine, e vecia.
Astazi, este viata, cât omul traieste:
Astazi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viata, este vrajba; Moartea, e amor.
vezi mai multe poezii de: Cezar Bolliac