Locuiam pe atunci între porţi de înalturi, traducere de Maria Banuş
unde sorii pictau mării mii de făclii,
iar imenşii lor stâlpi, împlântaţi în tării,
semănau în amurg c-un altar de bazalturi.
Şi din orice talaz noi imagini cereşti
apăreau simultan în timpan şi retină,
îmbinând glorios melodia divină
cu colorile serii în ochii aceşti.
Acoló, în tihnite plăceri vieţuiam
între cerul azur şi întinsele ape.
Pajii mei, ce purtau drept vestminte balsam,
răcoreau al meu chip cu crengi de palmier,
şi cu zel suveran se căzneau să dezgroape
în durutul meu suflet adâncu-i mister.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte placute sufletului, multe dintre sonetele lui Baudelaire.
"în durutul meu suflet adâncu-i mister" © [quote]
Candva, cand auzisem de el, nu ma imaginam citind, cu gandul la "vestitele sale poezii despre putreziciuni".. si totusi, mai tarziu, a fost suficient sa descopar o carte plina de sonete minunate, alaturi de imagini grafice intercalate printre ele, ca sa caut nu doar suprafata, ci sa imi afund simturile in fantanile dorului...
Th3Mirr0r
th3mirr0r
marți, 05 mai 2015