DOUĂ GHICITORI
Atârnă de un fir-
orice ar vrea să fie. Complet dezbrăcat.
Tremurând. Uman. Muritor.
Pe un fir mai subțire decât razele stelelor.
Mișcat de un sentiment,
atârnă, imposibil, de neimaginat,
între cer și pământ.
Eu, spune. Eu. Eu.
Și cum se laudă,
că tot ce știe
despre vânt
îi este revelat în timp ce atârnă.
*
Nu e nevoie de cuvinte.
Ce face? Nimeni nu știe.
O face pe misteriosul, funebrul,
doar pentru plăcerea de a o face.
Dacă are o părere
o păstrează pentru sine însuși.
Dacă are vești
face pe prostul, pe mortul.
E inutilă încercarea de a concretiza.
Este evaziv, are obiceiul de a pleca,
foarte repede, desigur, alunecând...
-într-o clipită, a dispărut
Tot ce știm despre el
este că nu face și nu trebuie
să spună nimic.
Traducere
GeorgeP
vezi mai multe poezii de: Charles Simic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.