Chemarea pădurii
...
Ce boltă clară, ce zi de toamnă blândă!
Aș vrea să ies, oriunde în natură,
Pădurea mă cheamă, caldă și profundă,
-Haide să te bucuri, crengile-mi te-ascundă,
Vino, lasă totul, soarele abundă,
Vino și bea din soare, măcar o picătură!
...
M-aș duce într-o clipă, acolo, în pădure,
Să-i ascult foșnind șoapta-n vântul moale,
A vrut de mult pădurea inima să-mi fure,
Să cresc la sânul ei, s-o apăr de secure,
Dar am crescut privind cât poate să îndure,
-Hai, strigă pădurea, să-mi dai o sărutare!
...
Ea m-a iertat de mult, acum vrea să-mi arate,
Cât de fumoasă este, în straiele de toamnă,
Hai până la izvorul cu apele curate,
Să bei, dacă ți-e sete, să bei pe săturate,
Sau dacă nu ți-e sete, bea de sănătate,
Vino și bea din soare! Pădurea mă îndeamnă.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.