Se-ntinde luna peste valuri
Ca o amantă plictisită,
Pe cearșafuri înspumate,
Cu aroganță de ispită.
Pe pielea ei cu gust de sare,
Și-n glasul ei de pescăruși,
Te cheamă dulce către moarte
Tu cel idealist , unde te duci?
Ți se-nfășoară cu tandrețe
Mai sus, mai sus, pe corp se-ntinde
Cu-a ei sărut, ți-aduci aminte,
Nimic nu mai ai de pierdut
Te lași în valuri să te cheme,
În tâmple îți zvâcnește-un gând,
Prin nări să simți a ei poeme
Abandonând al tău pământ
Te trage-n largul cel tăcut,
În alge tandru să te lege,
N-ai alte glasuri să te cheme
Pe veci acum, tu ești pierdut.
Se-ntunecă deasupra-ți cerul
Și-n ai tăi ochi, se stinge tot
Cine-ar putea să te mai scape
Din al ei trist, cavou de ape...
vezi mai multe poezii de: AlinD
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.