Chiar dac-ar fi să strâng în suflet parfumul florilor de mai,
Nicicând Isuse, al meu umblet nu ar lăsa parfum de Rai…
Chiar dac-ar fi să-mi port durerea pe calea vieţii, mulţumind,
La Tine gasesc mângâierea şi trec prin viata doar cantand!
Şi dac-ar fi să-mi zdrobeşti vasul şi-n mii, bucăţi să se destrame,
E pentru că, în taină, pasul,vrei să mi-l ţii curat pe Cale!
Şi dacă păşesc prin durere iar vasu-mi este sfărâmat,
Doar Tu esti a mea mângaiere si mă inveti zborul spre-nalt!
Căci eu port lacrimi şi suspine,durere-n trupul pământesc…
Dar cât de bine-i lângă Tine,gustând din Harul Tau ceresc!
Eu sânt ţărâna trecătoare,un fir de praf,Nainta Ta
Iar Tu, a cerului splendoare ce m-a salvat la Golgota!
Cu Harul Tău şi cu Iubire,împodobeşte-mi viaţa mea!
Când vei veni, o Sfinte Mire,să pot ieşi naintea Ta,
Să pot, la sfintele-Ţi picioare să-mi las durere şi zdrobiri…
Purtate-n viaţa călătoare,cu mii de lacrimi în priviri!
Plânsul nu ţine-o veşnicie aici, pe-acest pământ străin…
Veni-va zi de Bucurie,când voi pleca de-aici! Amin!
vezi mai multe poezii de: danab