Pe cerul înstelat
Cu stele mii și mii
Apare un chip brăzdat,
De timp și amintiri.
E chipul unei mame,
Scaldată îngerește
Și-i cântă fiicei sale,
Cântarea ce-i priește.
Ea stă și îi șoptește
Cuvinte mai cu dor,
Ce n-a putut să-i spună
În viață așa ușor.
Pe față-i se prelinge
O lacrimă de dor,
Și încet, încet dispare,
Ca cerul plin de nori.
vezi mai multe poezii de: Francesca Dumitrita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.