îmi
învelesc umbra
cu privirile tale
până în miezul zilei și
cu
chipul ei plin de flori de lumină
mă joc
pe palma dreaptă a timpului
și mă aventurez
în privirile spre stele
eu însumi
voindu-mă o stea
cu zâmbet larg
și ochii plini de roua timpului înviorat cu atâtea cuvinte
cernute cu zâmbetul tău și-al meu
când iarna
deja ușa ne-a deschis
cu mii de fluturi albi căutându-ne-n
cântecul zăpezii
05-12-2017 cluj
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.