la marginea acestei lacrimi
în care am locuit
în ultima vreme
cu chirie
nu mai este
niciun pic de aer
așa că ți-o dăruiesc ție
cel fără de nume
cel fără de chip
cel fără de aripi
cel fără de curaj
să vezi
cum este să te târăști
sub iarba cetăților
de șoapte nerostite,
să auzi cum
poticnirea cuvintelor nestrigate
acoperă palatinul simțirii
iar inima schioapătă
sub hemoragii
de promisiuni
ce înghit in sec
vezi mai multe poezii de: Camelia florescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.