CICATRICI ÎN CEAŢĂ
de Ursu Marian Florentin
*
Parcă prin burgul de aramă doar ecoul,
Mi-a devenit prieten şi duşman
Şi armăsari neînşeuaţi îmi poartă dorul
Printr-un amurg al ultimului an,
Prin înserarea -nmiresmată şi senină
Mă simt confuz şi într-un fel bizar
Mă prinde-un dor de infinit şi de lumină,
De viaţă şi de moarte pe altar,
Singurătatea lumii n-are nici o vină,
Adesea văd sihaştri prin fereşti
Dar umbra care stă pe scaun mi-e străină
Şi patul gol din care îmi lipseşti
Încă mi-apari precum o tainică povară
Din primăvara fostelor iubiri,
O siluetă vagă-n lanul de secară
Când frunzele erup din amintiri
Şi Doamne, nu mai vreau prea multe de la viaţă,
Doar rana să mi-o vindeci dacă vrei,
Să nu mă doară cicatricea când e ceaţă,
Când umbra mea o strigă pe a ei !
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.