Cine-a fost Prometeu
...
Învins-a oare zeii, istețul Prometeu,
Sau fapta lui ce pare atât de curajoasă,
E-o pierdere de vreme a lutului ce-apasă
Ființa tot mai goală și fără Dumnezeu?
...
Privesc și văd uimit adânca transformare.
Se-ncețoșează timpul, realitatea doare
Am crescut crezând în bine și morală
Dar astăzi toate astea-s privite ca povară.
....
Cei mai mulți din noi creșteau în demnitate
Nu foloseam metoda datului din coate,
Era mai rar succesul prin trafic de influență
Convinși că cinstea este mirabila esență.
...
Așa am crescut noi, să fim buni din fire,
Consolidați cu reguli de cinste și onoare
Pentru noi cultura dovedea-mplinire
Respectând mai tot ce însemna valoare.
...
Dar am îmbătrânit și azi suntem pe ducă,
Lipsită de principii lumea-i tot mai năucă,
Dar veți rămâne voi, să fiți stăpâni aici,
Tot mai plini de voi și tot pe-atât de mici
...
În lumea tot mai goală și fără Dumnezeu
Când vă veți trezi, va fi mult prea târziu,
Căci omu-atunci va fi un biped pustiu
Ce nu va mai ști cine-a fost Prometeu!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.