Cine ești tu?
...
Căci ce-ți oferă lumea moartă,
Blazon de glorie deșartă?
Și ce să faci apoi cu el,
Să-nveșnicești ce-i efemer?
...
Și-apoi, unde te vei duce
Când tatăl tău te va-ntreba
Unde e Golgota ta?
De ce nu ești cu El pe cruce?
...
Rămâi cu sufletul pustiu,
Pustiit de-a lumii haină
Când știi c-a vieții sfântă taină
Este să mori, ca să fii viu?
...
De Adevăr vei fi pătruns.
Cine ești tu? Vei fi-ntrebat
Ce-o să răspunzi? Sunt cel plecat
Dar care n-a mai ajuns?!
...
Eu, nu te cert. Faci ce dorești,
Dar eu sunt vocea ta dintâi,
Să ieși din Cartea cu povești,
Să ieși din haina-n care ești,
Nu ești aici ca să rămâi!
...
Tu ai ales aici să vii
Și ai știut ce-o să petreci,
Căci ai venit s-ajungi a fi,
Iar ajungând, apoi să pleci!
...
Și alte lumi de-acum te-așteaptă
Mai neguroase, mai senine,
Unde să-nveți Calea cea Dreaptă
Pe care să te-ntorci la Mine!
...
Și să te-ncingi ca un viteaz
Să nu te temi de alte vieți
Dacă vei trece prin necaz,
Căci asta este soarta ta:
Când Eu te voi întreba,
Tu, trebuie să mă înveți!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.