Cine mai sărută bujorii?
Îți calc pe urme, pe poteci,
Prin grădină și livadă,
Nu am știut că ai să pleci,
Fructele aveau să cadă.
Dimineți, în toi de vară,
Te sculai cu noaptea în cap,
Florile doreau să ceară...
Iarba în jurul lor s-o sap.
Suflet mare aveai mămică,
Ai iubit și frunza în vânt,
Tu săpai și n-aveai frică
N-aveai frică de pământ.
M-ai certat, mi-aduc aminte,
C-am brăzdat aleea-n iarbă,
Oare ce-am avut în minte?
O idee aproape oarbă!
Erai prima în grădină,
Îi mângâiai pe pomi în zori,
Astăzi cine să mai vină?...
Să-i sărute pe bujori.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.