Arta e concentrare a vieţii, transcendere şi transfigurare, dar nu poate fi revoltă împotriva armoniilor fundamentale: pe acestea, dimpotrivă, ni le apropie, ni le intensifică, ni le dezvăluie.[..]
Arta este în primul rând intuiţia credinţei (sculptura, fiind una dintre produsele ei). Numai după riscul unei dedicări totale putem vorbi despre artă ca instrument analitic sau activitate manipulativă.[..]
Arta are rolul de a ne da jos ochelarii fumurii ai caracterului, ca să ne bucurăm de spiritul lucrurilor frumoase, să privim mai atenţi în oglinda realităţii şi mai adânc în sufletul omenesc.[..]
