*legătoria celestă*
sângerez
risipită-n oglindă
argintată de taină acidă
distanța față de mine
incertă
îmi dă drept de veto
oricând
fără bocanci prăfuiți
pe aleile nopții dinlăuntru
se pășește
smerit
împănat doar de mister
și dorul din
vintre
luna se joacă în burice de ger
când te desparte
în zar de
efemer
și peren nevăzut
descărcată în file fragile
de viață
aștept
să fiu copertată
măiastru
și să pier
spre a-mi respira
infinitul
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragă Andrei, să fi sigur că nu voi grăbi nici o secundă timpul locuirii în efemer, dar știi că de pe palierul veșniciei se vede altfel curgerea-noncurgerea! Și sunt aici pentru toți cei ce vor să împărtășească cu mine ceva din magia vieții!
Cu drag
Gerra Orivera (autor)
sâmbătă, 21 mai 2016
Mulțumesc Nik pentru urare și splendida poezie dedicată! Dar tu deja știi că eu vreau poezia urcată pe tronul ei de poezie, nu la comentarii! Așa că te rog posteaz-o (mâine dacă azi nu ai dreptul) la poezie! Așa ca fiecare să-și ridice ”biserica” pe fundația potrivită! Te îmbrățișez cu drag și urez și eu tuturor, sărbătoriți sau nu - lumină în suflete!
Gerra Orivera (autor)
sâmbătă, 21 mai 2016
Sa fii copertata , sunt intru totul de acord pentru ca meriti. Cat despre infinit lasa-l sa mai astepte . Avem cu totii nevoie de tine.
stomff
sâmbătă, 21 mai 2016
Foarte frumoasă poezie, Gerra...te felicit și-ți urez LA MULȚI ANI cu ocazia zilei de nume...
dedic aceasta poezie sufletului tău minunat
Numai tu
Pe cerul sufletului vin norii şi pleacă neîncetat
Numai tu nu-mi laşi credinţa să treacă-n păcat.
În tine-i azurul pupilei cu zborul ţesut diafan
Numai tu nu-mi laşi credinţa să treacă în van.
În tine-s tablouri peste tablouri, o uriaşă cascadă
Numai tu nu laşi lumina din mine să cadă.
Numai tu, numai tu, numai tu, şi mereu e aşa,
Eşti lumina credinţei ce vine pe aripa mea.
Numai tu-mi croieşti zborul în apropiata depărtare
Şi ştii c-am să zbor negreşit, dar râzi și ...te doare.
Numai tu, numai tu eşti cerul ce munţii i-adapă
Numai tu, numai tu, mai scoţi lumina din apă.
Numai tu, numai tu, încălzeşti sufletul greu:
Lumină-nfrunzită...în mine și-n îngerul meu.
ROLEA NICOLAE
sâmbătă, 21 mai 2016