Părea o duminică tipică,
Dar era doar un miercuri fad
Umplut cu aceeaşi frică
De frisoane ale ultimului dans .
Se încolăceau în jurul meu fluturii
Transformaţi în balauri
Din cauza carbonizării
Sau poate a metamorfozării sentimentelor.
Mă prindeau de mâna şi mă invitau la dans,
Într-un cerc vicios din care
Fiecare dorea un sărut canibal
În locurile unde ardeau
Spuneau ei, din vina mea.
Îmi sfâşiau carnea şi-mi mângâiau tâmpla.
Mă obligau să le simt gustul mereu amar
Şi ajungând la inimă şi-au dat seama că nimicirea mea era în zadar.
Inima era de mult doar un scrum artificial….
Touşi era doar un miercuri seară.
Şi eram singură pe drum.
Nu mi-a căutat privirea niciun străin prefăcut în balaur,
Deşi în sânge aveam citoplasmă şi fum.
vezi mai multe poezii de: Azoitei Stefania
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.