Clipe
Pe trepte vechi de lemn,
Doar soarele coboară!
Suspinul unei clipe târzii a amuțit.
Perdele prăfuite uşor se înfioară
Când vântul ca un pustnic la geamuri s-a oprit...
-Simți-voi azi aievea
Parfumul dimineții
Când te prindeam de mână,
Când nu vroiam să pleci?
Privire ta albastră,
Ascunsă de lumină,
Era ca un izvor aprins de stele reci !
Voi mai atinge luna
Prin umbre de mătase
Când noaptea ca o slugă
În vis ne-mbrățişa ?
Azi casa-i o ruină
Şi viața-i o povară
Iar eu ,mă sting în noapte precum un fulg de nea !
Într-o odaie tristă,
O simplă lumânare
Mai arde obosita
Într-un cotlon uitat.
O fată cu ochi negrii,
Cu rochia-nvechită,
Zâmbeşte-n întuneric
Spre cerul înstelat.
Pianul iar îi cântă
Din amintiri pierdute
Şi mâinile-i coboară
Pe geamul aburit,
Simțind pe buze roze
O lacrimă uşoară,
Un vis ce-ncet se stinge
Prin timpul amorțit...
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela