Precum un om,
fără de zăpadă,
pe gânduri stau,
în vremea care trece
și mă tot gândesc de vreau
o iarnă fără de zăpadă...
Timpul
zâmbindu-mi galeș,
îmi face cu ochiul
și-mi șoptește la ureche:
-Ho,ho...
sunt mulți ce au,
sărbători de iarnă,
fără de zăpadă!...
Înțelegându-l,
i-am zâmbit și eu,
cceptând iarna așa cum e
și voi deveni ca ea,
un colindător fără de glas...
Dar voi colinda mereu
cu bucurie,
tot omul bun
care mai vrea să știe
că-n metafore fierbinți
sunt veșnic dalbele cuvinte...
vezi mai multe poezii de: AlbAtros
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru citire și cuvintele frumoase!
O zi frumoasă!
AlbAtros (autor)
duminică, 27 decembrie 2015
foarte interesanta...imi place jocul de cuvinte...ti-am citit si celelalte poezii....sunt fascinante....
anca.
sâmbătă, 26 decembrie 2015