Nu mă-nvăța să număr stele
Și nici să cred în dimineți
Eu n-am privit prea mult la ele
În jurul meu erau pereți.
Eu nu cunosc ce-i libertatea,
Nici suflul cald al împlinirii
Eu văd doar ura distrugînd cetetea
Cu reza veche a așteptării.
Durerea n-are antidot
Rănile nu fac cicatrice
Acum, nimic nu poate fi întors,
Iar ce va fi, nu pot prezice.
Nu vreau să-mi amintesc acele zile
Detalii care m-au distrus
Desigur, ele pot fi scrise-n file,
Dar trenul meu de mult s-a dus.
E greu de înțeles, eu știu,
Și mie-mi pare ireal....
Trăind o viață moartă în pustiu,
Pentru mulți ar părea banal.
Dar toate astea sunt așa aproape,
Ele se întîmplă zi de zi
Acum răspunsul nu e "poate"
Cînd moartea chiar aproape poate fi.
vezi mai multe poezii de: Shelion1996
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
este despre drama pe care o traiesc zi de zi acasa....si din pacate e irezolvabila
Shelion1996 (autor)
vineri, 01 ianuarie 2016
Durerea are antidot și n gară mai vin trenuri
Dă fuga și te roagă lui Iisus
Și vei vedea c-ai să trăiești mai bune, calde vremuri
Tristețile, de mult, se vor fi dus.
Frumoasă, dar tristă poezie, nu trebuie să ne pierdem speranța !
mirimirela
marți, 29 decembrie 2015