În aplecare, tâmpla dupa tâmpla
Ochii albastri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne daruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmpla.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt ca sunt.
Se face zi de mugure marunt
Adapostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu ma tem, nici bucuria nu sta
Mai mult decât statuse la-nceput.
Vine mereu o pasare si gusta
Ranind vicleana timpul meu trecut,
Si-n mare taina puiul de lacusta
Ciopleste la vioara lui de lut.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.