Zile mari de vara
Tarmul prelungeste
Cortul lor de-atâtea ori senin.
Pe nisip, amara
Umbra unui peste zburator ?
Iluzie de chin.
Valuri vin, si nouri
Ies din casa marii
Amintind corabii care-au fost.
Una cu nisipul,
Noi gândim profilul lent imaginat
Si fara rost.
Rasaritul, pârgul racoros
Ridica soarelui
Din ce în ce mai mic.
Barcile par fixe-n ancore de piatra,
Duse prea departe
În nimic.
Câteodata pacea
E atât de dulce,
Câteodata în amiezi astept
Sa apara vântul
Ca un om albastru,
Transparent, cu mâinile pe piept.
Dar se înmulteste
Serpuind în scurte tresariri
Caldura de nisip.
Bronz de coif,
De platosa, de scuturi,
Ne înstraineaza vechiul chip.
Plajele sunt linse,
Animalul marii
Parc-ar fi ranit si muritor,
Se jeleste, vine
Pâna-n preajma noastra,
Lacrameaza, cere ajutor.
Zile mari de vara
Seri în nemiscare
Pierd pe drum un timp de împrumut.
Noptile sunt parca
O surpare neagra
De lumina arsa în trecut.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.