Sunt ostenita când te simt aproape
De grija ta m-as lepada un ceas
Un greier mare noptilor da glas
Marunte flori viseaza sa-l îngroape.
Nelinistita viata mea încape
În umbra fara ghimpi de la popas.
Ce vom avea din ce ne-a mai ramas?
Nici un cuvânt nespus sa nu ne scape.
În voia lor vei crede ca te las
Si vor fi nori ca-n preajma unor ape
În locul unde ne vom fi retras.
Sufletul tau se sparge ca un vas
La care vin prea multe sa se adape
Salbaticiuni si vite de pripas.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.