Stam împacati ranindu-ne de toate
Si serile vin parca mai devreme
Te însotesc numai pe jumatate
Pierduta jumatate în poeme.
Tesându-ne covoare si macate
Paienjenis asupra unor steme
Ne-nchipuim ca suntem întâmplate
Vieti de care nimeni nu se teme.
Prea sus ne tine steaua nepatate
Privirile ce-ar vrea sa se întreme
Cu picaturi de nuca verde, poate,
Din nucii care cresc între blesteme.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.