Si poezia e un somn
Din care nu te mai trezesti
Cu ochii largi deschisi sub mari,
Visînd la spasmele lumesti,
Cu perle pleoapele plîngînd
Sarate buzele albesti,
Nefericit, înspaimîntat
Printre comori pirateresti,
Pareri de rau ca nu-ntelegi
Miscarea gurilor de pesti,
În calmul monstrilor sorbit,
Macar astfel sa te feresti,
Fara sa fii de tot primit,
Nici înecat, nici viu nu esti,
Sa poti trînti o poarta grea,
Sa tragi perdele la feresti,
Si poezia e un somn
Din care nu te mai trezesti.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.