Contopire în Infinitul Privirii Tale
Adăugat de: marius_constantin

Nu sunt eu oare demn
De trupul tău firav, cuprins în palma mea aspră,
Și zâmbetul tău prelins pe fața mea,
Într-o fereastră cromatică?
Într-un dans romantic să ne contopim poveștile,
Și trecutul să aibă deodată sens, ca un... salt înalt făcut de un acrobat zvelt printr-un inel de foc, urmând să fie aplaudat de mulțime pentru aterizarea sa maiestuoasă, lină, pe roșul covorului.
Și roșu îmi fierbe în vene când te văd în fața mea, mai frumoasă ca niciodată, de parcă azi te văd pentru prima dată și sunt entuziasmat să aflu infinitul din ochii tăi hipnotici.


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.