Un copac dormea-n pǎdure
Într-un luminiş
Pustiu
Şi visa cǎ o secure
Nu mai vine
Aşa târziu.
Îl privesc cum se foieşte
În dumbrava
Minunatǎ.
Ispitit, l-aş întreba
Dacǎ suferǎ,
Vreodatǎ,
Când e singur-singurel,
Fǎrǎ mamǎ,
Fǎrǎ tatǎ.
Dar,
Trezindu-se din vis,
Priveşte cerul
În zare
Cu-n regret
Bine ascuns
În lipsa lui de mişcare.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
te-am citit cu mare plăcere
crina_pavel
vineri, 23 octombrie 2015